Remember

Una dintre rubricile permanente în trecutul revistei a fost Constelaţii lirice. Mai întâi timid, apoi cu încredere în talentul lor, aici şi-au publicat poemele mulţi dintre elevii liceului, unii participând ulterior la concursul Tinere condeie, unde au obţinut chiar premii. Iubitori de poezie încã de pe bãncile liceului, aceştia i-au rãmas fideli pe mai departe, îndreptându-se spre facultãţile de litere, fiind actualmente profesori de literaturã.
De aceea, am decis sã postãm aici câteva dintre textele publicate în Constelaţii lirice de-a lungul celor opt ani de apariţie a revistei.

Revelaţie
Bunicului meu

Fluturi grei
au împânzit toaca:
au îmblânzit Timpul
cu aripile gri.

Alerg în genunchi,
sub pietre sure
în cripta adâncã
la El.

I-am smuls apripile frânte
din patrafirul cernit.
Şi lacrimile vechi
de sub ochiu-i hipnotic
Le-am tãinuit în nisip.

Copacul a plâns
şi a nins cu aripi dalbe...
Cimitirul e alb
Şi m-a iertat.
(Claudia Popescu, Athanor, nr. 3, februarie,1999)


Timp

Un câine a urlat
în lunã
un ornic a mãsurat
prea mult
urletul care a coborât
între noi

Zgomot în vis

Dã-mi un autograf pe un vis
Şi un condei sã îl scriu
Reflectoare albastre
ţipã la cerul meu.
Flash-urile lor ancestrale
mocnesc.
Rock! Rock! sunã metalic
zguduind în urechi visul,
perfid şi obraznic.
(Claudia Popescu, Athanor, nr. 4, octombrie, 1999)

Iluzie

Plâng.
De ce? Nu ştiu.
Privesc prin fereastra aburitã
şi vãd cã e toamnã.
E pustiu şi soarele a început
sã se cufunde în beznã.
Mãrul din faţa casei s-a dezgolit,
s-a dezgolit de frunze şi, odatã cu el şi sufletul meu
plin de iubire.

Plâng. De ce oare? Nu ştiu.
Sticla rece a ferestrei pãstreazã conturul unui chip.
Tresar – e chipul tãu !
Încerc sã te sãrut,
sã-ţi prind capul în mâini.
Te ating: eşti rece.

Pe sticla aburitã, urme de sânge.
O lacrimã se prãbuşeşte
pe pervazul prãfuit.
A fost ultima!


Mântuire

Printre flãcãri se-aude
Un ţipãt de teamã.
Focul mistuie suflete,
Rãneşte trupuri.

Salvare... plouã acum –
Spume de apã
Transformã totul în scrum.

Fum...
(Andreea Negulescu, Athanor, nr. 7, aprilie, 2001)

Acolo existã adevãr

Printre spume de ploaie
Nu existã durere;
Spaima de moarte nu doare.
Nu mai este putere...
Puterea de-a trãi nu existã.

Nimeni nu râde în hohote.
Numai zâmbete pline de amãrãciune.
Nimeni nu plânge de fericire.
Doar suspine se aud din mormânt.

Între rai şi infern suntem noi
Şi luptãm sã rãmânem aici.
Nu-mi dau seama nici eu şi nici voi
Cã totul e o iluzie.

Suntem prinşi în mormântul acesta
Unde nu existã nimic,
Unde totul e rece şi umed,
Unde este doar urã şi chin.

Aici poposesc doar suflete bolnave
Ce suspinã de dorul de nori...
Acolo pot râde, acolo pot plânge,
Acolo existã adevãr.
(Andreea Negulescu, Athanor, nr. 8, decembrie, 2001)

Grãdina soartei

Farmec grevat în colţul unui zâmbet;
Lacrimi albastre în colţuri de mãrgele...
Voal alb adie peste trupul zvelt
Cuţit înfipt în pântec de fecioarã.

Katharsis

Pãmânt înzãpezit
De lacrimi îngheţate
Ascult tãcerea ninsorii
Şi plâng.

Lacul

Un nor alb mã poartã în derivã
Pe apa unui lac
Mare cât sufletul unui copil cuminte
Şi curat ca sunetul unei viori Stradivarius

Plutesc... simt; gândesc şi privesc
Cerul senin presãrat de apus
Mã simt ca în inima unui sfânt.
Linişte, curãţenie, claritate.
Tac… nu vreau pe pãmânt,
Vreau sã plutesc pe veci.
(Andreea Negulescu, Athanor, nr. 10-11, aprilie, 2003)

Cu Bacovia

E toamnă târzie şi-i frig,
Mai tremură gândul prin frunze uscate…
Sunt singură şi-mi vine să strig,
Tăcerii înfiorate.

Mă-mbrac în violet
Slujind zeiţei Movia.
Sunt în mine nervi de toamnă şi plumb
Ca-n Bacovia.


Final de vis

Fâşii de cer pluteau în rouă
Plângând cu lacrimi de copil
Sub asfinţitul unei raze
Îmbrăţisându-se timid.

Secaseră cuvinte şi iluzii
Căci doar tăcerea mai avea ceva de zis.
Încet, văzduhul se stingea-n ţărână
Şi se lăsa amurgul unui vis.

Acum, mai rătăceşte amintirea
Cu spinul ei de fulgere-otrăvite.
Un cer apus de mult, ca o himeră,
Un gând topit în ierni deszăpezite.

Cu paşii reci se stinge şi regretul
În viaţa efemeră de un ceas,
A încetat să plângă infinitul
Şi mor în pace lacrimi de pripas.


A căzut o frunză...

A căzut o frunză-n calea ta
Rătăcind pe-a vântului aripă,
Ai văzut-o şi-n aceeaşi clipă
Ai întristat-o, călcând peste ea.

N-are grai să strige-n urma ta
Şi nici curaj să spună că o doare.
Şi-a rămas pierdută pe cărare,
Praful şi vântul trecut-au peste ea.

Stătea lipită de pământ şi se-ntreba,
Ce-ar face dacă vântul ar lua-o
Şi-o clipă-n palma ta ar aşeza-o ?
Dar a rămas acolo, undeva…

A căzut o frunză-n calea ta
Şi cine ştie câte-or să mai cadă,
Dar nu ai să ştii niciodată
Că prima frunză căzută-n drumul tău
Am fost chiar eu…


Recunosc

Şi totuşi recunosc că
Iarba iubeşte speranţa, că
Trandafirul iubeşte sinceritatea, că
Marea iubeşte eternul.
Ce se va întâmpla când
Voi recunoaşte că te iubesc ?
Iarba îţi va mângâia părul,
Trandafirul – privirea,
Iar marea? Marea – bucuria.
(Simona Diaconu, Athanor, nr. 12-13, aprilie, 2004)

Paşii mei

Paşii mei, pe unde aţi trecut,
Pe ce drumuri lungi, nemăsurate?
Ce poveri de gând aţi dus în spate,
Care stâncă v-a însângerat ?

Paşii mei, pe unde aţi trecut,
Pe sub care neştiută poartă,
Când plângea prin şanţuri frunza moartă
Şi vuia pe uliţi vânt temut?

Paşii mei, pe unde aţi trecut…
Vreau din voi să isc un crâng de şoapte,
Dar mă poartă spre adânc de noapte
Ca pe-o frunză... ultimul meu pas.


Invocaţie

Nici arma vântului nu mai atacă,
Nici ochiul soarelui nu mai sleieşte.
Se las-o vreme dublă şi opacă
Şi bate ceasul a bronchie de peşte.

Cad stele şi meteoriţi de spuză
Şi cad şi zei şi îngerii tomnatici,
Încât ne-ngheaţă cifrele pe gură,
Întru aceste triste matematici.


Peisaj de iarnă

În corlată torc motanii, adunaţi pe lângă vatră,
Fulgii cad şi-n bătătură, amorţit, un câine latră.
Şi-n tăcerea din odaie doar un greiere sub grindă
Mai îngână răşchitorul care deapănă în tindă.

Lângă foc, o mâţă sură stă culcată pe podele
Ascultând cum ard în vatră, ţiuind, nişte surcele.
Ea se uită înainte pe fereastră, somnoroasă,
Cum cad fulgii de zăpadă şi alene-n jos se lasă.
(Daniel Radeş, Athanor, nr. 12-13, aprilie, 2004)