duminică, 15 decembrie 2013

Obiceiuri de iarnă



                Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului.
                De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii.
            Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare”, purtând cu ei o stea.
            Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineața la Moș Ajun!”, casele frumos împodobite își primesc colindătorii. Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: „Iată vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată” de D.G. Kiriac, „Domnuleț și Domn în cer” de Gheorghe Cucu. 


Cele mai frumoase târguri de Crăciun




VIENA
            Târgul de Crăciun din Viena are o tradiţie de peste 700 de ani şi se desfăşoară într-o atmosfera de poveste în faţa primăriei vieneze, începând cu 16 noiembrie şi până pe 24 decembrie. În timp, târgul şi-a căpătat renumele de unul dintre cele mai frumoase târguri de Crăciun din lume. Cele peste 140 de căsuţe amplasate în piaţă şi frumos ornate cu ghirlande de brad, cu dulciuri tradiţionale, jucării şi costume tiroleze întâmpină milioane de turişti din întreaga lume în fiecare an.

PRAGA


            În perioada 30 noiembrie 2013 – 12 ianuarie 2014, Praga aduce Winter Wonderland sau Vanichi trh, în cehă, o piaţă de Crăciun, în Piaţa Oraşului Vechi, plină de culoare şi de lumini fantastice. Cabanele din lemn, colorate în nuanţe vii atrag prin produsele traditionale din Cehia: cristal de Boemia, lumânări parfumate, jucării şi ornamente de Crăciun din lemn, bijuterii lucrate manual, pălării, eşarfe sau păpuşi tradiţionale. Aici este amenajată şi o iesle de lemn ce reprezintă scena naşterii Domnului, dar elementul care impresionaeza cel mai mult este Bradul de Crăciun, drapat într-o variaţie de lumini sclipitoare, ce oferă o privelişte spectaculoasă.

PARIS

            Târgurile de Crăciun din Paris sunt deschise de pe 15 noiembrie şi până pe 5 ianuarie 2014, fiind unele dintre cele mai vechi târguri din Europa, având o tradiţie încă din secolul al XIV-lea. Oraşul luminilor organizează  la fiecare sfârşit de an târguri dintr-un capăt în altul, de la Saint-Germain-des-Pres până în Satul Disney, cu preparate culinare tradiţionale, ornamente de brad, dar şi alte produse care pot fi idei inspirate pentru cadourile de Crăciun. Cea mai mare şi mai cunoscută Piaţă de Crăciun se întinde de pe celebrul Bulevard Champs-Elysées până în sensul giratoriu de la Place de la Concorde, numărând mai bine de 300 de standuri din lemn sculptat cu ornamente de sezon.

BERLIN


            Piaţa de Crăciun din Berlin se ţine anul acesta în perioada 25-31 decembrie şi are ca fundal spectaculosul Charlottensburg Castel. Cu cel puţin 50 de târguri de Crăciun, Berlin poată fi numit cu uşurinţă capitala Crăciunului. Dintre acestea, piaţa din Kaiser Wilhelm Gedächtniskirche este cea mai mare şi este vizitată anual de 4 milioane de turişti.  

SIBIU


            Cea de-a şaptea ediţie a târgului de Crăciun de la Sibiu va fi organizată în Piaţa Mare a oraşului, aducând ceva din atmosfera vieneză. Printre atracţiile speciale se numără ieslea, o reproducere excepţională, de dimensiuni reale, din lemn, a scenei Naşterii Domnului. Comercianţi din întreaga ţară vor expune aici în perioada 22 noiembrie – 26 decembrie.

Surse: blog.fly.ro; gotravel.ro
Surse foto: localnomad.com; wien.info.ro; pragu.guide.uk; getyourguide.com; orbis-travel.com; gloobbi.com; barnacles.ie; hotelclub.com; targuldecraciun.ro

Scrisoare către Moş Crăciun

..

Povestea bradului de Crăciun




Legenda spune că în preajma iernii, o mică pasăre nu a mai putut să plece spre ţările calde, întrucât avea o aripă ruptă. Tremurând de frig, pasărea a încercat să se adăpostească în frunzişul unui stejar şi a unui ulm stufos, dar ambii copaci au refuzat-o, de teamă că le va mânca fructele. Disperată, aceasta s-a culcat în zăpadă, aşteptând să moară. Deodată a auzit chemarea unui brad, care îi promitea ocrotire. Astfel, pasărea a fost salvată.
Dar, în seara de Crăciun, un vânt teribil a suflat cu putere peste pădure şi toţi copacii şi-au pierdut frunzele, în afară de bradul cel generos, pe care Dumnezeu l-a răsplătit pentru gestul de bunăvoinţă şi i-a păstrat frunzişul verde, oricât de aspre au fost vicisitudinile iernilor care au umat.
            O altă legendă, din nordul Europei, povesteşte că, odată, în vremi foarte îndepărtate, au pornit la drum lung trei virtuţi surori (Speranţa, Iubirea şi Credinţa), căutând copacul care să le reprezinte: înalt ca Speranţa, mare ca Iubirea şi trainic precum Credinţa. După îndelungi căutări, surorile călătoare au găsit bradul, pe care l-au iluminat cu razele stelelor, devenind astfel primul pom sfânt împodobit de Crăciun.
            Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică.
            Datina folosirii bradului de Crăciun a fost preluată de la romanii antici, care îşi împodobeau locuinţele cu un brad sau cu crenguţe de brad în timpul serbărilor. Până în secolul al XII-lea, brazii de Crăciun nu erau împodobiţi. Localnicii îi atârnau de tavan cu vârful în jos, obicei pe care nimeni nu l-a putut explica. A urmat apoi o lungă perioadă în care se foloseau crenguţe de brad pentru împodobirea caselor.

Primul brad, în Lituania Evului Mediu
            Primul brad împodobit a apărut la Riga, în Lituania, în anul 1510. În anul 1521 prinţesa Hélene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans.
            Spre desfătarea colectivităţii, în anul 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strassburg, împodobit numai cu mere roşii. În acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobeşte primul brad, aşa cum îl vedem şi în prezent. Globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878 şi au fost rapid generalizate la toate popoarele creştine din lume.
            În Anglia, bradul de Crăciun a apărut, prima dată, în anul 1841, când prinţul Albert (de origine germană) a dăruit un brad soţiei sale, celebra regină Victoria, şi l-a instalat în castelul Windsor. În vârful bradului era instalat un înger înlocuit, ulterior, cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi veniţi de la răsărit. Acest obicei s-a răspândit cu repeziciune în clasa mijlocie şi în casele muncitorilor englezi, atât din metropolă, cât şi din colonii.
            Bradul de Crăciun a ajuns în Statele Unite, în anul 1749, odată cu coloniştii germani stabiliţi în Pennsylvania şi cu mercenarii plătiţi să lupte în Războiul de Secesiune. În anul 1804, soldaţii din Fort Dearborn au tăiat brazi din pădure cu care şi-au decorat bărăcile în timpul sărbătorilor de iarnă, dedicate naşterii Mântuitorului.
            Se consemnează în istoria americană că sărbătoarea Crăciunului cu împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în statul Alabama, în anul 1836.
            Tot din secolul al XIX-lea s-a păstrat tradiţia, iniţiată de un cofetar din statul Indiana (SUA), care propunea folosirea unor acadele în formă de baston alb, simbolizând puritatea şi existenţa fără de păcate a lui Iisus. Ulterior, s-au adăugat trei dungi roşii, pentru a simboliza Sfânta Treime şi durerea suferită de Hristos pe cruce, O altă dungă roşie, mai lată, va reprezenta sângele vărsat de Iisus pentru întreaga omenire.
            Istoricii americani au consemnat că obiceiul împodobirii bradului a ajuns şi la Casa Albă din Washington, în anul 1880, dar ulterior, a fost interzis de preşedintele Theodore Roosevelt, motivând pericolul unui incendiu şi necesitatea protejării mediului. După o anumită perioadă, tradiţia ornării bradului a fost reluată în anul 1923 şi este păstrată până în prezent, cu tot fastul cuvenit.
            Începând din anul 1930, brazi de mari dimensiuni au fost amplasaţi în pieţe sau locuri publice, iar cei artificiali au apărut după anii 70.

Primul brad românesc la curtea regelui Carol I
            Primul brad care a fost împodobit la sărbătorile Crăciunului a fost văzut la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea în Principatele Române, în anul 1866. În noaptea de Crăciun, prinţii şi prinţesele invitate la palat împodobeau bradul, cântând în versiunea germană:
„O, Tannenbaum, o, Tannebaum,
Wir grun sind deine Blatter !“
            De atunci, poporul român nu şi-a putut imagina sărbătoarea Crăciunului fără bradul împodobit în casă, în curte sau într-un spaţiu public, frecventat mult de locuitori. Împodobirea devine cel mai plăcut moment pentru toţi membrii familiei, îndeosebi pentru copii, care aşteaptă cu nerăbdare venirea lui Moş Crăciun. Toţi copiii îşi imaginează drumul parcurs de Moş Crăciun, într-o sanie trasă de reni, parcurgând spre ei drumul din nordul Finlandei (localitatea Ravaniemi, unde este locuinţa moşului).
            Ritualurile legate de serbările Crăciunului diferă, de la o zonă la alta, în funcţie de tradiţiile moştenite din generaţie în generaţie.  În unele zone, membrii familiei se adună în seara de Crăciun, în jurul bradului, iar cel mai vârstnic desface sacul cu daruri şi înmânează fiecăruia cadourile meritate, începând cu copiii. Există şi obiceiul ca toţi membrii familiei să stea în jurul mesei, iar în faţa fiecăruia, pe masă, să fie câte un brad mic, alături de cadourile cuvenite.  Bradul, gata ornat, este încărcat cu mere roşii, nuci poleite, dulciuri, figurine, jucării, conuri aurite, globuri din sticlă argintată, beteală, panglici colorate, ghirlande.
            Bucuria colectivă se manifestă atunci când bradul de Crăciun este instalat într-un loc public, unde este admirat de toţi vizitatorii.