Naşterea Domnului

          Crãciunul sau Naşterea Domnului este o sãrbãtoare creştinã celebratã în fiecare an la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian). Ea face parte din cele 12 sãrbãtori domneşti ale Bisericilor bizantine, a treia mare sãrbãtoare dupã cea de Paşte şi cea de Rusalii.
        În anumite ţãri Crãciunul e de asemenea sãrbãtoare legalã, ea prelungindu-se în ziua urmãtoare, 26 decembrie, a doua zi de Crãciun.
           De la debutul secolului al XX-lea, Crãciunul devine şi o sãrbãtoare laicã, celebratã atât de cãtre creştini, cât şi de cãtre necreştini, centrul de greutate al celebrãrii deplasându-se de la participarea în bisericã la ritualuri spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, al primirii “darurilor de la Moş Crãciun”.

Georgiana Rãcioiu, clasa a IX-a A
Ilustraţie de Alina Stancu, clasa a IX-a A

Vine iarna...

            Iarna este anotimpul cel mai încãrcat de sãrbãtori, tradiţii şi credinţe. Obiceiurile calendaristice şi cele legate de viaţa de familie sunt o componentã perenã a culturii noastre tradiţionale. Cele mai rãspândite şi mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al Crãciunului şi de sãrbãtorile Anului Nou.
               Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângã colinde propriu-zise – cântece de stea, pluguşorul, sorcova, vasilca, jocuri cu mãşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (cãluţii, cãluşerii) – şi o seamã de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri strãvechi sau creştine. 

Georgiana Rãcioiu, clasa a IX-a A

Ilustraţii de Alina Stancu, clasa a IX-a A