2009 - ANUL DARWIN

De-a lungul istoriei, filosofi, ecleziaşti si oameni de ştiinţa au încercat sa explice originile şi varietatea speciilor de pe Pamant. În timpul afirmării ştiinţei moderne in vestul Europei în secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, credinţa tuturor era că Dumnezeu crease toate organismele, mai mult sau mai puţin aşa cum exista ele astăzi. Dar în acea perioadă a interesului crescând pentru studierea fosilelor şi a istoriei naturale, începuturile modernei teorii a evolutionismului încep să se contureze. Primii adepţi susţineau ca toată viaţa a evoluat din organismele simple. Cunoştiinţele lor ştiintifice erau însa incomplete iar noile teorii ridicau multe întrebări.
Charles Darwin este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog şi autor de cărţi, fondatorul teoriei referitoare la evoluţia speciilor de plante şi animale (teoria evoluţionistă). A observat şi a demonstrat că toate speciile de forme de viaţă au evoluat de-a lungul timpului din anumiţi strămoşi comuni, proces pe care l-a numit "selecţie naturală", toate acestea fiind publicate în cea mai celebra scriere a sa, "Originea speciilor", publicată în 1859.
Teoria evoluţionistă a fost acceptată de către comunitatea ştiinţifică şi publicul larg încă din timpul vieţii sale, în timp ce teoria selecţiei naturale a fost considerată ca prim argument al procesului evoluţiei abia prin anii 1930 iar acum constituie baza evoluţionismului sintetic.
Materialist şi dialectician, el a demonstrat primul, pe baze experimentale, materialitatea lumii vii şi a susţinut originea animală a omului (Originea omului si selectia sexuala, 1871). Concepţia sa evoluţionistă a avut o mare influenţă asupra filosofiei cunoaşterii, infirmând teoria fixistă şi creaţionistă.
In opinia lui Darwin, viaţa nu este decât o acerba competiţie pentru supravieţuire pe baza unor resurse limitate, o lupta pentru hrană şi teritoriu. În cadrul unei comunitaţi există întotdeauna indivizi înzestraţi cu anumite însuşiri care îi transformă în favoriţi în lupta pentru supravieţuire şi reproducere.
Aceste însuşiri vor fi transmise urmaşilor. Procentul celor care le deţin va creşte cu fiecare generaţie. În acelaşi timp, cei mai puţin norocoşi vor scadea în numar, în acest fel supravieţuind acei indivizi care au mai multe şanse de adaptare la mediu.
O parte importantă a controversatei teorii susţine că toate organismele vii, de la bacteriile microscopice, până la plante, insecte, păsări si mamifere, au un strămoş comun. Speciile înrudite au un strămoş în trecutul apropiat, iar cele care par să nu aibă nici o legatură unele cu altele au un strămoş în trecutul îndepărtat. Animalul cel mai asemănător omului, spre exemplu, este cimpanzeul. Se crede că ruda lor comună a trait acum aproximativ 6 sau 7 milioana de ani. Pe de altă parte, strămoşul comun oamenilor şi reptilelor ar fi existat acum 300 de milioane de ani.
Teoria lui Darwin a lăsat unele lucruri neexplicate, ca de exemplu mecanismele care determină schimbarile de la o generaţie la alta. Studiile secolului al XX-lea au completat unele lipsuri odată cu descoperirea structurii genelor şi înţelegerea modului în care se reproduc, sunt distruse sau transmise din generaţie în generaţie. De asemenea, metodele statistice au ajutat la explicarea transformărilor care au loc de-a lungul generaţiilor în anumite populaţii.
Progresul tehnicii a permis studierea fosilelor, determinarea vârstei lor, caracterizarea mediului în care vieţuiau şi motivele pentru care au disparut.
Recunoaştere
În 1992, Darwin este clasat al XI-lea în lista celor mai influente personalităţi ale istoriei, listă întocmită de către astrofizicianul Michael Hart. De asemenea, Darwin deţine o poziţie fruntaşă şi în topul celor 100 mari britanici, sondaj public sponsorizat de BBC. Imaginea marelui naturalist apare pe bancnota de 10 lire emisă în 2000 în Marea Britanie. Bicentenarul naşterii lui Darwin, precum şi a 150-a aniversare a apariţiei Originii speciilor este marcat, în 2009, prin evenimente şi publicaţii în întreaga lume.

Bibliografie
• Botnariuc N., Din istoria biologiei generale Editura Ştiinţifică – Bucureşti 1961
• Neguţ Silviu, Căutători de noi tărâmuri Editura Eminescu - Bucureşti 1987

Păduraru Cornelia, clasa a XI-a A