Vine iarna...

            Iarna este anotimpul cel mai încãrcat de sãrbãtori, tradiţii şi credinţe. Obiceiurile calendaristice şi cele legate de viaţa de familie sunt o componentã perenã a culturii noastre tradiţionale. Cele mai rãspândite şi mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al Crãciunului şi de sãrbãtorile Anului Nou.
               Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângã colinde propriu-zise – cântece de stea, pluguşorul, sorcova, vasilca, jocuri cu mãşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (cãluţii, cãluşerii) – şi o seamã de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri strãvechi sau creştine. 

Georgiana Rãcioiu, clasa a IX-a A

Ilustraţii de Alina Stancu, clasa a IX-a A

Toamna

          Este o zi de noiembrie. Afarã peisajul pare coborât dintr-un tablou al unui pictor celebru care a pus roşu aprins pe frunzele de viţã sãlbaticã şi galben ruginiu pe cele de nuc. Iarba încã verde contrasteazã puternic cu galbenul roşcat al crãiţelor înflorite.
           Frunzele cad cu mişcãri de aripi moi. Odatã ajunse pe pãmânt formeazã un covor foşnitor în care se aud paşii oricui. Rãspândind tristeţe, vântul cu a lui suflare mãturã frunzele pe aleile pustii. Printre ramurile goale, împodobite de luminã, crivãţul cântã la xilofon. La început, notele sunt interpretate cu uşurinţã, apoi rafalele perturbã întreaga simfonie ! Copacii ofteazã, iar lacrimile de promoroacã picurã una câte una peste frunzele moarte.
           Vreau sã aud cântecul pãsãrelelor, dar degeaba! Dupã un timp în care parcã totul a încremenit se aude cioc… cioc… cioc! Este ciocãnitoarea care-şi cautã hrana sub scoarţa maronie a copacului!
             În aer miresmele de toamnã plutesc, fiind accentuate de parfumul fin al gutuilor pufoase. A cãzut bruma! Iarba, crizantemele şi pãmântul par trase într-o foiţã de staniol argintiu. Pânzele de pãianjen s-au transformat în fire de mohair pufos din care natura împleteşte haine pentru crizantemele care încã îşi desfac bobocii încântându-ne cu cascade de flori.
            Dintr-o datã cerul devine plumburiu! Soarele încearcã din toate puterile sã iasã dintre nori, însã aceştia, ca o mantie de fum, îi îngreuneazã efortul disperat!
              Oare iarna cu ajutoarele sale bate la uşã???

                                                                                              Valentin Negoi, clasa a IX-a A

AGENDA EUROPA 2009

În cadrul proiectului ,,Agenda Europa 2009” au fost angrenaţi toţi cei 125 de elevi din clasele a XI din cadrul Grupului Şcolar ,, Iordache Golescu” Găeşti.
Au fost desfăşurate numeroase activităţi care au vizat informare elevilor asupra istoricului Uniunii Europene, Instituţiile sale, drepturile cetăţenilor europeni, proiecte de mediu şi sănătate.
Activităţi desfăşurate:
- simularea unui Parlament European în colaborare cu Prefectura judeţului Dâmboviţa, privind aplicarea C.V-ului european – decembrie 2008;
- informări în cadrul orelor de dirigenţie, unde a fost lucrat C.V-ului european;
- participarea la concursul european ,,THAT” EUROPE” – concurs online în care am fost în duel cu Liceum Ogolnoksztalcace im. B. Prusa din Polonia;
- dezbateri pe teme drepturilor omului şi cetăţeanului european;
- studii de caz în cadrul orelor de geografie şi istorie;
- aplicarea unor chestionare luate din ghidul profesorului;
- sărbătorirea Zilei Europei – 9 mai;



CĂLĂTORIE PRIN EUROPA
TRADIŢII ŞI OBICEIURI


Tema: TRADIŢII ŞI OBICEIURI (activitate de educaţie cultural-multidimensională şi de informare asupra tradiţiilor şi obiceiurilor din statele membre ale Uniunii Europene).
Obiectivul :
- cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor statelor membre ale Uniunii Europene;
- a unor caracteristici naţionale;
- monumente reprezentative;
- implicarea elevilor în activităţi extraşcolare care să cultive deschiderea spre creativitate şi învăţare permanentă;
- încrederea în propriile posibilităţi de exprimare în public, cu scopul de a transmite gânduri, emoţii;
- realizarea unei deschideri culturale multidimensionale, care să-i sensibilizeze pe elevi în faţa vastului fenomen artistic şi să îi familiarizeze cu criteriile de evaluare a creaţiei.

Modul de desfăşurare
În această activitate au fost implicaţi elevii claselor a XI-a dar şi elevi din clasa a XII- a. Elevii au fost împărţiţi în 27 de grupe corespunzătoare ţărilor membre UE. Fiecare grupă de elevii avut ca sarcină realizarea unui proiect care să cuprindă aspecte reprezentative din ţările europene.
Elevii claselor a XII-a au simulat dialoguri în limba engleză, franceză sau germană între Anglia, Franţa, Germania. Proiectele realizate constat prezentări power- point, realizarea unor afişe, a unor panouri, prezentarea unor mâncăruri specifice unor state, a unor simboluri.
În realizarea acestor proiecte s-au folosit abilităţi de la mai multe arii curriculare:,,Om şi societate”(cunoştinţe din geografie, istorie şi economie) , ,,Limbă şi comunicare”( limbi străine), ,,T.I.C” (folosirea calculatorului).
Agenda Europa a fost folosită pe tot parcursul activităţii ca instrument de informare şi de educaţie formală.
La sfârşitul acestui proiect putem aprecia că s-au dezvoltat următoarele competenţe ale elevilor:
- Formularea, unor opinii referitoare la o temă ;
- Susţinerea argumentată a unui punct de vedere într-o discuţie/într-un referat pe o temă dată;
- Folosirea mijloacelor şi a tehnologiilor de informare şi comunicare pentru investigarea unui eveniment sau a unui proces istoric;
- Analiza diversităţii sociale, culturale şi de civilizaţie în istorie pornind de sursele istorice;
- Proiectarea unei cercetări cu subiect istoric.

Imagini de la activităţile desfăşurate:

26 Septembrie - Ziua Europeană a Limbilor Străine

      Pe 26 septembrie, Europa celebreazã diversitatea sa lingvistică. Organizată în fiecare an începând cu 2001 de către Consiliul Europei, Ziua Europeană a Limbilor Străine promovează învăţarea acestora de către toate categoriile de vârstă şi evidenţiază importanţa diversităţii lingvistice.  

 

       Într-o Europă care va rămâne întotdeauna multilingvă, învăţarea limbilor străine deschide numeroase oportunităţi către o carieră mai bună, şansa de a locui, lucra sau studia în altă ţară sau pur şi simplu de a călători. Limba vorbită devine parte integrantă a identităţii şi bagajului cultural al unei persoane. Învăţarea limbilor străine contribuie la înţelegerea altor popoare şi culturi, este o modalitate de a combate xenofobia, rasismul şi intoleranţa, celebrează diversitatea lingvistică, plurilingvismul, învăţarea limbilor străine pe durata vieţii!  

    Ziua Europeană a Limbilor vizează atragerea atenţiei publicului asupra importanţei învăţării limbilor străine, sensibilizează, de asemenea, cu privire la existenţa şi valoarea tuturor limbilor vorbite în Europa şi încurajează învăţarea limbilor pe durata vieţii. 
     Uniunea Europeană susţine un număr de acţiuni şi programe în favoarea învăţării şi predării limbilor străine. De exemplu, prin programele Socrates şi Leonardo da Vinci, Comisia Europeană investeşte peste 30 de milioane euro pe an, în proiecte practice ce stimulează entuziasmul studenţilor de limbi străine şi al profesorilor lor. Acestea includ schimburi şcolare, asistenţă pentru învăţarea de limbi străine, cursuri de pregătire pentru profesori şi iniţiative care să promoveze vizibilitatea programelor. Se investeşte de asemenea masiv în programe de mobilitate cum ar fi Erasmus, Tineret (Youth) şi acţiunile de înfrăţire între oraşe. Comisia Europeană priveşte mobilitatea drept un factor cheie în motivarea oamenilor pentru a învăţa despre vecinii lor, precum şi limbile acestora. 

      Pentru a marca importanţa acestei zile, am organizat în liceul nostru un  program ce a cuprins:

1. Prezentare de referate realizate pe această temă:

2. Recitări în franceză şi engleză:

3. Prezentări în Power Point, atât în franceză cât şi în engleză, despre importanţa învăţării limbilor străine:

4. Un fragment din piesa de teatru a lui Eugène Ionesco -Lecţia 

               (Cornelia Pãduraru şi Adriana Balinţ, clasa a XII-a A)

   
          (Iulia Marinescu şi Cornelia Pãduraru, clasa a XII-a A) 
 
 

  Organizator: profesor Ilona Chiţã 


 

Concurs pe teme de evoluţionism - Anul Darwin 2009

Asociaţia Umanistă Română, în cadrul Anului Darwin 2009, în perioada 24 martie – 6 mai lansează un concurs pe teme de evoluţionism. Concursul se va desfăşura online, în perioada 24 martie – 6 mai 2009, şi se adresează elevilor şi studenţilor (în vârstă de până la 24 de ani). Poate participa orice elev sau student interesat de ştiinţă, de evoluţionism şi de cunoaştere în general.

Pentru mai multe detalii:

http://www.stiintaazi.ro/index.php?option=com_content&view=article&catid=104:cine-explic-mai-bine&id=2135:concurs-evolutionism-anul-darwin&Itemid=103

N.A.T.O.

 Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză, OTAN în franceză; în română cel mai des se foloseşte abrevierea NATO, dar şi abrevierea OTAN este folosită câteodată) este o alianţă politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat în Washington pe 4 aprilie, 1949. Celălalt nume oficial al ei este echivalentul în limba engleză, North Atlantic Treaty Organisation, sau NATO.
Organizaţia Atlanticului de Nord, a luat fiinţa ca o alianţă formată din state independente, interesate în menţinerea păcii şi apărarea propriei independenţe prin solidaritate politică şi printr-o forţa militară defensivă corespunzatoare, capabilă să descurajeze şi, dacă ar fi necesar, să răspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptata împotriva ei sau a statelor membre. Cel mai important pasaj al tratatului este Articolul V, care declară:
Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sunt de acord ca, dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-apărare individuală sau colectivă recunoscut prin Articolul 51 din Carta Naţunilor Unite, va sprijini Partea sau Părţile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte Părţi, a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate, pentru restabilirea şi menţinerea securităţii zonei nord-atlantice.

Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliaţiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunuea Sovietică ca şi cum ar fi fost atacată ea însăşi. Totuşi temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului pe 12 septembrie, 2001 în răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.
Iniţial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda si S.U.A. Grecia şi Turcia s-au alăturat alianţei în februarie 1952. Germania a aderat ca Germania de Vest în 1955, iar unificarea germană din 1990 a extins participarea Germaniei cu regiunile Germaniei de Est. Spania a fost admisă pe 30 mai 1982, iar fostele ţări semnatare ale Pactului de la Varşovia au aderat fie pe 12 martie 1999 (Polonia, Ungaria şi Cehia), fie în anul 2004 (România, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania şi Bulgaria).
Franţa s-a retras din comanda militară în 1966, dar a revenit în 1992. Islanda, singura ţară membră NATO care nu are o forţă militară proprie, s-a alăturat organizaţiei cu condiţia de a nu fi obligată să participe la război.
Secretarii Generali ai NATO
• Lord Ismay (1952-1957)
• Paul-Henri Spaak (1957-1961)
• Dirk Stikker (1961-1964)
• Manlio Brosio (1964-1971)
• Joseph Luns (1971-1984)
• Lord Carrington (1984-1988)
• Manfred Wörner (1988-1994)
• Willy Claes (1994-1995)
• Javier Solana (1995-1999)
• Lord Robertson (1999-2003)
• Jaap de Hoop Scheffer (2004 - prezent)


 Bucur Cristina, clasa a XII- a A

2009 - ANUL DARWIN

De-a lungul istoriei, filosofi, ecleziaşti si oameni de ştiinţa au încercat sa explice originile şi varietatea speciilor de pe Pamant. În timpul afirmării ştiinţei moderne in vestul Europei în secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, credinţa tuturor era că Dumnezeu crease toate organismele, mai mult sau mai puţin aşa cum exista ele astăzi. Dar în acea perioadă a interesului crescând pentru studierea fosilelor şi a istoriei naturale, începuturile modernei teorii a evolutionismului încep să se contureze. Primii adepţi susţineau ca toată viaţa a evoluat din organismele simple. Cunoştiinţele lor ştiintifice erau însa incomplete iar noile teorii ridicau multe întrebări.
Charles Darwin este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog şi autor de cărţi, fondatorul teoriei referitoare la evoluţia speciilor de plante şi animale (teoria evoluţionistă). A observat şi a demonstrat că toate speciile de forme de viaţă au evoluat de-a lungul timpului din anumiţi strămoşi comuni, proces pe care l-a numit "selecţie naturală", toate acestea fiind publicate în cea mai celebra scriere a sa, "Originea speciilor", publicată în 1859.
Teoria evoluţionistă a fost acceptată de către comunitatea ştiinţifică şi publicul larg încă din timpul vieţii sale, în timp ce teoria selecţiei naturale a fost considerată ca prim argument al procesului evoluţiei abia prin anii 1930 iar acum constituie baza evoluţionismului sintetic.
Materialist şi dialectician, el a demonstrat primul, pe baze experimentale, materialitatea lumii vii şi a susţinut originea animală a omului (Originea omului si selectia sexuala, 1871). Concepţia sa evoluţionistă a avut o mare influenţă asupra filosofiei cunoaşterii, infirmând teoria fixistă şi creaţionistă.
In opinia lui Darwin, viaţa nu este decât o acerba competiţie pentru supravieţuire pe baza unor resurse limitate, o lupta pentru hrană şi teritoriu. În cadrul unei comunitaţi există întotdeauna indivizi înzestraţi cu anumite însuşiri care îi transformă în favoriţi în lupta pentru supravieţuire şi reproducere.
Aceste însuşiri vor fi transmise urmaşilor. Procentul celor care le deţin va creşte cu fiecare generaţie. În acelaşi timp, cei mai puţin norocoşi vor scadea în numar, în acest fel supravieţuind acei indivizi care au mai multe şanse de adaptare la mediu.
O parte importantă a controversatei teorii susţine că toate organismele vii, de la bacteriile microscopice, până la plante, insecte, păsări si mamifere, au un strămoş comun. Speciile înrudite au un strămoş în trecutul apropiat, iar cele care par să nu aibă nici o legatură unele cu altele au un strămoş în trecutul îndepărtat. Animalul cel mai asemănător omului, spre exemplu, este cimpanzeul. Se crede că ruda lor comună a trait acum aproximativ 6 sau 7 milioana de ani. Pe de altă parte, strămoşul comun oamenilor şi reptilelor ar fi existat acum 300 de milioane de ani.
Teoria lui Darwin a lăsat unele lucruri neexplicate, ca de exemplu mecanismele care determină schimbarile de la o generaţie la alta. Studiile secolului al XX-lea au completat unele lipsuri odată cu descoperirea structurii genelor şi înţelegerea modului în care se reproduc, sunt distruse sau transmise din generaţie în generaţie. De asemenea, metodele statistice au ajutat la explicarea transformărilor care au loc de-a lungul generaţiilor în anumite populaţii.
Progresul tehnicii a permis studierea fosilelor, determinarea vârstei lor, caracterizarea mediului în care vieţuiau şi motivele pentru care au disparut.
Recunoaştere
În 1992, Darwin este clasat al XI-lea în lista celor mai influente personalităţi ale istoriei, listă întocmită de către astrofizicianul Michael Hart. De asemenea, Darwin deţine o poziţie fruntaşă şi în topul celor 100 mari britanici, sondaj public sponsorizat de BBC. Imaginea marelui naturalist apare pe bancnota de 10 lire emisă în 2000 în Marea Britanie. Bicentenarul naşterii lui Darwin, precum şi a 150-a aniversare a apariţiei Originii speciilor este marcat, în 2009, prin evenimente şi publicaţii în întreaga lume.

Bibliografie
• Botnariuc N., Din istoria biologiei generale Editura Ştiinţifică – Bucureşti 1961
• Neguţ Silviu, Căutători de noi tărâmuri Editura Eminescu - Bucureşti 1987

Păduraru Cornelia, clasa a XI-a A